Succesul tranziției verzi înseamnă inversarea acestui trend!
Fluxurile financiare bugetare și private investite în industrii purtătoare de emisii ridicate de dioxid de carbon sunt astăzi mai mari față de fluxurile financiare bugetare și private destinate adaptării la schimbările climatice și reușitei tranziției verzi. Practic ne finanțăm propria dispariție!
Primul pas către succesul tranziției verzi înseamnă inversarea acestui trend!
Astăzi, după 33 de ani de economie de piață, impozităm în România mai mult munca decât capitalul, ceea ce inhibă performanța, efortul, creează inechități sociale majore, afectează echilibrul social. Nu putem așeza deficitul și toate găurile negre doar pe umerii celor care muncesc din greu. Statul nu mai poate subvenționa la nesfârșit eșecurile marelui capital, în timp ce menține cheltuielile sociale ori investițiile pentru tranziția verde mult sub media europeană. Logica în care atunci când profiturile marelui capital cresc, Piața e Dumnezeu, iar când ele lipsesc, Statul e Dumnezeu trebuie eliminată cu desăvârșire.
Succesul tranziției verzi înseamnă ca banii să slujească viața, nu viața să slujească banii!
În România, astăzi consumăm în 8 luni resursele naturale pentru un an întreg (cu o lună mai repede decât media globală), ceea ce escaladează bucla datoriilor lăsate generațiilor următoare și încetinește tranziția verde.
Noua economie trebuie să devină una circulară, a bunurilor durabile care pot fi reutilizate, reparate și reciclate, o economie în care deșeurile generate de un anumit sector economic devin o resursă utilă pentru valorificarea într-un alt sector economic.
Noua economie înseamnă utilizarea resurselor naționale pentru creșterea calității vieții cetățenilor români, nu doar a profitului partenerilor economici ai statului ori a veniturilor la buget.
Noua economie trebuie să aibă la bază un nou raport de sustenabilitate între stat și mediul privat românesc responsabil ecologic și social.
Noua economie înseamnă așezarea sistemului finanțelor publice și a sistemului bancar pe baze sănătoase. Sisteme care să susțină statul, respectiv companiile responsabile social și ecologic.
Reforma fiscală structurală nu mai poate fi amânată și înlocuită cu măsuri cârpite care nu rezolvă problema de fond: creșterea veniturilor la buget. Dacă România ar colecta la buget cât colectează țările vecine, guvernul s-ar încadra în țintele de deficit bugetar și ar avea destui bani să reducă decalajele din educație, sănătate, cercetare și infrastructură.
În prezent, România colectează veniturile la un nivel catastrofic, 26% din PIB în anii recenți, față de o medie de 35-36% în țările intrate în UE odată cu noi și de peste 40% media în UE. ANAF colectează doar o cincime din profitul companiilor. De aceea, este necesară crearea unui corp profesional de elită la nivel ANAF pentru a contracara evaziunea fiscală a companiilor prin prețuri de transfer și prin entități offshore.
Noi credem că este nevoie de o reformă fiscală de fond aplicată, după o dezbatere obligatorie cât mai largă cu cetățenii, aceștia fiind cei care asigură în fapt, prin contribuții sociale, impozit pe salariu și plățile indirecte legate de accize și TVA, aproape 75% din veniturile bugetare. Acest mod de colectare-impozitare favorizează în mod dezechilibrat deținătorii de capital și proprietăți și împovărează cetățeanul de rând.
Reforma fiscală structurală în opinia noastră presupune trei piloni principali:
1.Impozitarea progresivă a veniturilor după reașezarea sistemului de salarii pe o bază echitabilă; ieșirea din statutul de țară a muncii ieftine și paradis fiscal pentru bogați. Bogații trebuie impozitați astfel încât sistemul fiscal să atenueze inegalitățile majore generate de piață, inegalități care afectează creșterea economică sustenabilă. Inegalitatea excesivă din România este inhibitoare de dezvoltare economică.
2. Introducerea stării de urgență fiscală. Creșterea colectării presupune revizuirea sistemului de conformare voluntară, astfel încât colectarea competitivă sa fie încurajată, iar nu amânată la nesfârșit.
3. Eliminarea acelor facilități fiscale, apărute la presiunea unor grupuri de interese private ostile interesului public, care nu generează dinamică economică, care nu generează venituri impozabile; eliminarea banilor ”morți”.
În viziunea noastră, reforma fiscală structurală trebuie să oprească risipa din sistemul finanțelor și să creeze premise reale pentru creșterea investițiilor generatoare de bunuri publice competitive, educația și sănătatea în primul rând, iar de pe altă parte să facă din stat, în parteneriat cu mediul privat responsabil ecologic și social, un motor performant al tranziției verzi în România.
Sistemul bancar din România poate evita riscurile de pierderi economice majore care apoi să fie decontate de contribuabilii români, într-o formă sau alta. Acest sistem trebuie stimulat de către stat să ajute la mobilizarea investițiilor durabile, verzi în economia reală.
BNR trebuie să fie în acest sens un factor determinant pentru creșterea accelerată a portofoliilor de credite verzi ale operatorilor bancari din țara noastră. Să stimuleze băncile să facă creditare verde în vederea susținerii unei economii cu emisii scăzute de carbon și să lanseze obligațiuni verzi; În acest sens, dublarea expunerii verzi a băncilor în următorii ani este absolut necesară.
România nu trebuie să ajungă la periferia dezvoltării în UE. Avem încă potențialul de a fi a 6-a putere economică a Uniunii. De aceea, banii alocați României pentru tranziția climatică sunt decisivi pentru reforma structurală a economiei românești și pentru obținerea unei creșteri economice sustenabile care să ne confere acest statut.
Atragerea fondurilor din Next Gen, din PNRR, din Fondul Tranziția Justă și din programele operaționale aferente Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 poate duce în următorii cinci ani la un efect cumulat de cca +7% în economia românească.
Pentru ca acest lucru să se întâmple și alocările bugetare naționale trebuie să exprime în cifre voința politică pentru reușita tranziției verzi. Este total inacceptabil ca guvernanții actuali să aloce pentru mediu, climă, biodiversitate, sume infime din bugetul total, inhibitoare din perspectiva atragerii altor surse de finanțare existente pe piața europeană sau internațională.
Deblocarea și accelerarea programelor guvernamentale de subvenționare în masă a instalațiilor fotovoltaice, eoliene, geotermale, de biogaz etc.; sprijinirea tuturor cetățenilor români care își doresc să facă tranziția către energia regenerabilă și motivarea cât mai multor cetățeni să facă această tranziție în gospodăriile lor; reglementarea durabilă a utilizării instalațiilor de stocare, creșterea investițiilor în rețelele de transport și distribuție; dezvoltarea cooperativelor de energie (cât mai mulți români să devină producători de energie verde; capacități mari instalate de investitori mici).
a unui comportament energetic rațional al oamenilor, familiilor și comunităților.
(românii cheltuie pe benzină într-un an de 10 ori mai mult decât alocăm ca stat pentru cercetare-dezvoltare!).
și introducerea tehnologiilor noi pe scară largă, cu consultarea permanentă a ONG-urilor de mediu.
(electrică și termică) la nivel de rețea pentru a putea susține cu energie curată întregul anotimp rece; Hidrogen curat; Energie geotermală, Electro-combustibili, Stații de pompare; Captare de carbon (mai ales la sursă); Ciment, oțel, material plastic, îngrășământ cu zero emisii de carbon; Biocarburanți, Transmisie subterană a electricității, Tehnologii agricole moderne pentru recolte rezistente la inundații și secete etc.
liniile de transmisie pentru energia solară și eoliană (cerem deblocarea investițiilor în parcurile eoliene din Marea Neagră), stații de încărcare pentru mașinile electrice, conductele pentru captarea dioxidului de carbon și a hidrogenului etc.
în proiecte mari de regenerare a mediului.
Principalele linii de acțiune economică pe care Verzii vor miza în noua economie sunt: producerea energiei curate, digitalizarea, modernizarea și electrificarea căilor ferate, transportul public urban eficient și mobilitatea nemotorizată, reabilitarea energetică a clădirilor, agricultura sustenabilă ecologic, economia circulară ca suport pentru biodiversitate și protecție a mediului.