O viziune consensualista asupra regimului politic din Romania

Dezbaterile recente privind regimul politic ne plaseaza intr-un punct de cotitura in viata democratica din Romania. Propunerile dezbatute nu presupun doar ajustari minore in functionarea institutiilor politice ci tintesc transformarea radicala a acestora. Directia de transformare este  periculoasa pentru stabilitatea democratica si sociala din Romania. Profitandu-se de slabiciunea structurala a partidelor romanesti precum si de resentimentul public impotriva acestora si a Parlamentului, semne clare ale fragilitatii democratice, se lanseaza atacuri concentrate asupra institutiilor politice existente. Partidul Verde constata cu mare ingrijorare ca exista o actiune sistematica de alterare a tuturor institutiilor fundamentale ale democratiei - sistemul de partide, Executivul, relatia Guvern-Parlament si sistemul electoral. In nici o tara europeana nu a existat in perioada recenta un astfel de proiect, care nu este altceva decat un efort deliberat de oligarhizare al sistemului politic romanesc.

Prin acest manifest Partidul Verde demasca proiectul de alterare a democratiei romanesti si propune o viziune alternativa in care democratia romaneasca poate deveni mai pluralista, participativa, incluziva si echilibrata.

In esenta, Presedintele actual, sustinut de principalul partid de guvernare, urmareste crearea unui sistem de dominatie absoluta a sistemului politic romanesc de catre un mare partid prezidential cu ajutorul caruia sa-si impuna autoritatea atat asupra Executivului cat si asupra Legislativului. Pentru ca acest proiect sa reuseasca, trebuie slabite, daca nu chiar distruse, institutii si proceduri care fac posibila democratia, echilibrarea puterii si respectarea drepturilor cetatenesti.

Romania este o tara cu o populatie numeroasa in care exista pluralism etnic, cultural si religios. In Romania exista numeroase minoritati care impreuna intregesc mostenirea culturala si politica a societatii. Romania este o tara a diversitatii. Exista identitati regionale si locale puternice. Exista niveluri diferite de dezvoltare economica precum si diferente semnificative intre mediul urban si cel rural. La nivel valoric co-exista, uneori in tensiune, orientari traditionaliste si moderne, religioase si  seculare (laice), dar si ecologiste sau feministe. Economia romaneasca este la randul ei diversificata, creeand numeroase categorii care au cereri specifice fata de sistemul politic.

Diversitatea etnica, culturala, religioasa, lingvistica, economica si valorica din Romania trebuie sa se reflecte si in structura sistemului de partide si in procesul guvernarii.

Singurul model democratic capabil sa integreze aceste diferente este cel consensualist[1]. Democratia consensuala consta in atragerea unui cat numar cat mai mare de entitati - partide, sindicate sau  organizatii civice, in procesul decizional. In acest model, puterea este dispersata la nivelul mai multor institutii si niveluri de guvernare care delibereaza si iau decizii astfel incat nici o minoritate politica nu este permanent dezavantajata. Desi procesul decizional poate dura mai mult, acesta este unul mai legitim si responsabil, capabil sa genereze solutii sustinute de un numar mare de cetateni si grupuri sociale.

In Romania s-au dezvoltat in perioada de tranzitie o serie de institutii care faciliteaza reprezentarea diversitatii si echilibrarea puterii politice. La inceputul anilor '90 a existat un numar mare de partide care au intrat in competitie pentru castigarea voturilor. Multe dintre acestea au intrat in Parlament si au avut ocazia sa participe la guvernare. Existenta guvernarilor de coalitie a asigurat un echilibru intre Executiv/Guvern si Parlament desi prin alegerea directa a Presedintelui viata politica romaneasca a deviat in directia personalizarii si populismului. Bicameralismul clar conturat  a ajutat la echilibrarea raportului de forta intre opozitie si guvernare si intre actorii unui larg spectru doctrinar. Alegerea unui sistem electoral proportional bazat pe utilizarea listelor de partid a asigurat corespondenta intre numarul de voturi primite si numarul mandate obtinute.

Schimbarea sistemului electoral si introducerea elementelor de tip majoritar – scrutinul in colegii uninominale, a dezavantajat partidele mai mici si a avantajat cele trei mari partide, PDL, PSD si PNL. Impreuna cu cresterea pragului electoral de la 3 la 5%, o modificare anterioara, s-a blocat de facto aparitia pe scena politica a unor competitori care sa ameninte monopolul marilor partide.

In continuarea acestei tendinte, proiectul promovat de catre actualul Presedinte este cel mai recent, bine organizat si periculos din acest punct de vedere. Acesta profita de dorinta partidelor parlamentare de a-si proteja prin bariere institutionale pozitia politica si de increderea scazuta in institutiile esentiale ale democratiei, sistemul de partide si Parlamentul.

Proiectul lui Traian Basescu poate fi denumit MAJORITARIST fiind completat de componente  AUTORITARISTE si POPULISTE.

Spre deosebire de consensualism, majoritarismul presupune concentrarea puterii puterii politice in favoarea Executivului si apoi in favoarea unui singur partid politic. Acest model presupune existenta a doua mari partide sau a mai multor partide care actioneaza polarizat si antagonic. Partidul castigator formeaza singur cabinetul eventual cu ajutorul unui partid mic, care in ultima instanta poate fi indepartat de la guvernare. Guvernul, sustinut de un presedinte partizan, format dintr-un singur partid si avand o majoritate confortabila in Parlament, poate sa isi impuna pozitia in detrimentul acestuia din urma. Astfel, Executivul devine mult mai puternic in raport cu Parlamentul, institutia centrala a a democratiei. Pozitia Parlamentului este deja precara, fapt relevat de utilizarea extensiva a ordonantelor de urgenta.

Modul de scrutin, de tip majoritar, favorizeaza marile partide, cu reprezentare nationala uniforma si defavorizeaza partidele mijlocii si mici, care reprezinta grupuri sociale si agende specifice. Acelasi sistem electoral fabrica o majoritate artificiala in Parlament pentru unul sau celalalt dintre partidele mari. Sustinatorii majoritarismului din zona institutiei prezidentiale merg in aceasta directie. Prin presiuni si mijloce ilegitime vor slabi partidele concurente, plasand marele partid prezidential intr-o pozitie de dominatie absoluta.

Actualul Presedinte urmareste un proiect de tip cezarist-democratic[2], care presupune o conducere autoritara, charismatica, populista si personalizata care depaseste si anuleaza distinctiile doctrinare dintre partide. In acest model, presedintele conduce cu ajutorul unui mare partid prezidential ce reuneste mai multe curente politice si al carui unic scop este sa sustina conducerea necontestata a acestuia. Pentru a se legitima, presedintele utilizeaza o platforma transpartinica validata prin intermediul referendumului, o institutie care creaza majoritati fortate. Institutia referendumului, atunci cand este folosita si abuzata,  ca in cazul romanesc, are un caracter plebiscitar si anti-democratic. Initiativa referendumului nu trebuie sa apartina fara nici o limitare unui Presedinte care o foloseste in scopuri personale cum s-a intamplat la alegerile prezidentiale din 2009 cand referendumul a fost suprapus acestora pentru evidente avantaje electorale!

Cele 4 directii de actiune asumate in cadrul acestui proiect sunt urmatoarele: modificarea sistemului de partide, impunerea unei guvernari monocolore de facto, impunerea dominatiei Executivului in fata Legislativului si impunerea unui tip de scrutin majoritar.

Actiunile PDL si ale Presedintelui actual conduc catre instalarea unui model majoritarist-autoritar in Romania, un model in care puterea se concentreaza si la care au acces numai marile partide, minoritatile politice fiind marginalizate.

Prin marginalizarea minoritatilor politice, dublata de lipsa de incredere in guvernare si partide, politica romaneasca va vira ori catre oligarhizare ori catre violenta politica!

Societatea romaneasca este una plurala. Modelul majoritarist-autoritar  forteaza societatea sa se alineze in spatele unui mare partid prezindential caruia i se vor opune doua partide slabe, unul de stanga si unul liberal, cel din urma daca va reusi sa intre in Parlament. Toate marile partide vor pretinde ca reprezinta majoritatea cetatenilor. In practica nu vor reprezenta pe nimeni, apelul lor fiind unul general si populist. Fiecare partid va incerca crearea unor majoritati ignorante si tematoare, usor de manipulat, si mobilizate impotriva adversarilor politici.

Mai explicit, acestea sunt directiile de „reforma” promovate in cadrul proiectului majoritarist-autoritar.

 1.       Modificarea sistemului de partide.

Modelul consensualist presupune existenta unui multipartidism fara partid dominant in care legislativul cuprinde un numar relativ mare de partide cu sanse de a guverna.  Multipartidismul in Romania este in mod fundamental slabit de barierele legislative impuse si strategia politica utilizata de principalul partid de guvernare.

a. Bariere legislative.

Prin legislatia actuala se impiedica intrarea unor noi partide in competitia politica si in Parlament. Pentru infiintarea unui partid politic sunt necesare 25.000 de semnaturi din minim 18 judete, ceea ce exclude partidele regionaliste sau cu platforma specifica. Media europeana a adeziunilor necesare este  sub 1000 de semnaturi. In unele tari sunt necesare 3! In al doilea rand, pragul de 5% din voturi tinde sa dezavantajeze partidele mici, fortandu-le fie sa apeleze la mijloace ilicite de finantare, fie sa fuzioneze cu partidele mari. Aceste bariere afecteaza calitatea competitiei politice, partidele mari creandu-si avantaje ilegitime. Cetatenii romani nu au de fapt de ales, fapt reflectat si in scaderea continua a numarului celor care se prezinta la vot.

b. Atacuri directe asupra partidelor.

Actualul Presedinte urmareste crearea unui mare partid prezidential, reducerea la maximum a numarului de competitori si slabirea acestora.  Partidul prezidential nu poate aparea decat daca se creeaza un spectru ideologic mai larg. Mai intai, acesta a dorit sa unifice 'dreapta' sub conducerea lui, sperand ca asta ii va asigura o baza de sustinere stabila. Incercarea de absorbtie a PNL a esuat, Traian Basescu reusind insa sa atraga o factiune liberala in afara partidului si ulterior in interiorul PD. Planul a fost compromis pentru moment, PNL rezistand ca organizatie si obtinand un scor bun la alegerile prezidentiale. Atacul continua, urmarindu-se slabirea PNL prin atragerea de parlamentari si modificarea sistemului electoral astfel incat PNL sa obtina un scor foarte mic la urmatoarele alegeri. Reducerea numarului de parlamentari la 300 va afecta de asemenea sansele unui scor bun al partidului, acesta neavand forta sa promoveze candidati puternici pe tot teritoriul tarii. In cazul obtinerii unui scor mic, PNL fie se aliaza cu PSD-ul devenin un partener junior al acestuia fie este absorbit in marele partidul prezidential.

Pentru a avea pretentia ca reprezinta intreaga natiune, pretentie asumata numai de catre dictatori si autocrati, Presedintele are nevoie si de o identitate politica de stanga. Noul partid ce urmeaza sa se formeze cu ajutorul independentilor din Parlament va oferi un pilon de sustinere pentru partidul prezidential, dizlocand o parte din electoratul de stanga si impingand PSD-ul catre o pozitie marginala. Prin presiuni administrative si politice, PDL racoleaza cu predilectie alesi locali si parlamentari PSD punand partidul in defensiva si diminuandu-i influenta. Opozitia de stanga la partidul  prezidential va fi slaba electoral si politic pentru a fi o alternativa viabila. In plus Presedintele urmareste slabirea UDMR fie pentru iesirea acestuia din Parlament fie pentru mentinerea acestuia intr-o pozitie de inferioritate evidenta fata de de partidul prezidential.

Cu ajutorul legislatiei dar si a presiunilor politice adeptii modelului majoritarist-autoritar urmareste creare unui multipartidism cu partid dominant, partid prezidential, capabil sa impuna atat un Presedinte cat si un Premier.

2.       Organizarea Executivului.

Datorita alegerii directe a Presedintelui acesta poate avea pretentia de fi adevaratul sef al Executivului.  Acest lucru este insa in mod clar contrazis de prevederile constitutionale existente care prevad un rol  executiv limitat al Presedintelui, cu exceptia domeniilor politicii externe si de securitate. Autoritatea Presedintelui nu depinde numai de prevederile constitutionale, ci si de pozitia politica a acestuia. Cand premierul este sustinut de o alta majoritate politica, Presedintele are probleme in impunere propriei autoritati – cazul coabitarii Basescu-Tariceanu. Atunci cand Premierul este desemnat de aceeasi majoritate, acesta devine subordonat politic Presedintelui – cazul guvernarii Boc. In acest caz, este usor pentru Presedinte sa plaseze reponsabilitea esecului guvernarii pe umerii Premierului, primul fiind protejat de mandatul de 5 ani si de prevederile constitutionale ce ii limiteaza doar formal rolul.

Presedintele actual isi doreste un Guvern condus de un subordonat si in care eventualii parteneri de guvernare, daca exista, sunt intr-o pozitie de inferioritate. Preferinta este clara: o guvernare monocolora in care partidul prezidential are control total asupra politicii guvernamentale. Acest tip de organizare este deja prezent, urmand sa fie intarit prin crearea marelui partidul prezidential si impunerea in Parlament a unei majoritati confortabile, create prin presiuni politice si administrative directe aspra parlamentarilor de opozitie.

Un astfel de Executiv nu se conduce colegial, ci ierarhic. Ministrii vor fi agentii politici ai Presedintelui, care pe langa influenta directa asupra acestora mai controleaza si institutiile de forta ale statului – la adapostul prevederilor constitutionale, prin intermediul CSAT si a nominalizarii sefilor serviciilor secrete. Premierul devine un simplu adminstrator, un agent lipsit de autonomie, slab politic si dispensabil, dupa modelul premierului Emil Boc.

Concentrarea puterii executive in mainile unei singure persoane, Presedintele, dublata de apatia cetatenilor si slabiciunea societatii civile este semnul distrugerii separarii si echilibrului puterilor in stat si in cele din urma, a democratiei. 

3.       Relatia Executiv/Guvern – Parlament.

Pentru a fi sigur ca Executivul, dominat de Presedinte si administrat temporar de Premier se impune in fata Parlamentului, Presedintele a propus modificarea structurii Parlamentului si reducerea numarului de parlamentari. Daca acest lucru se realizeaza, Legislativul va deveni o institutie dominata de Executiv si mai exact de Presedinte. Fortand legislatia si stimuland un populism coroziv pentru democratie, Traian Basescu a propus un referendum a carui desfasurare, profund viciata, nu poate fi acceptata. Un Parlament de 300 de persoane va permite reprezentarea numai marilor partide, a caror majoritate va fi asigurata artificial prin intermediul sistemului electoral. Majoritatile parlamentare artificiale dar confortabile vor permite Executivului sa subordoneze Parlamentul. Partidele ne-parlamentare nu vor mai intra in Parlament iar cele parlamentare mici fiind la randul lor in pericol.

Un Parlament format din doar 300 de parlamentari va avea probleme majore de legitimitate, functionalitate si reprezentativitate. In primul rand, un parlamentar va trebui sa reprezinte un numar mult mai mare de cetateni decat pana acum. Legaturile intre cetatean si parlamentar, deja precare, vor slabi si mai mult. Nivelul de incredere in Parlament va scadea si nu va creste. In al doilea rand, functionalitatea si eficienta acestuia vor avea de suferit. Parlamentul Romaniei nu trebui doar sa initieze si sa aprobe legislatia nationala. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentele nationale trebuie sa delibereze asupra propunerilor legislative initiate de catre Comisia Europeana. Acest flux se va adauga fluxului legislativ normal, producand sincope si performante slabe intr-un Parlament cu numai 300 de membri. Foarte important, un Parlament redus ca marime va afecta in mod semnificativ reprezentarea minoritatilor. Reprezentarea femeilor a fost deja afectata negativ de catre schimbarea sistemului electoral in directie majoritara. Reducerea numarului de parlamentari va produce pe termen mediu si lung subreprezentarea femeilor in cea mai  important institutie democratica.

In privinta structurii Parlamentului, propunerea unui Parlamenat unicameral urmareste slabirea acestuia. Aceasta propunere, validata printr-un vot prematur si manipulat, ignora traditia istorica a Parlamentarismului romanesc si elimina posibilitatea unui proces decizional echilibrat, durabil si in ultima instanta, legitim. Bicameralismul romanesc a actionat pana in prezent ca factor de temperare tendintelor majoritare si autoritare, facilitand o deliberare de calitate si reprezentarea unor opinii diverse. Specializarea functionala a celor doua Camere a evitat suprapunerile.

Bicameralismul romanesc trebuie mentinut pentru a incuraja un proces decizional echilibrat, o reprezentare mai buna a opiniilor si intereselor politice. Bicameralismul romanesc este de asemenea o garantie ca Executivul nu se va impune in raport cu Legislativul.

Modificarile succesive ale sistemului electoral au fost realizate cu intentia asumata de a reduce numarul de partide. Nivelul de incredere scazut in Parlament si partide a legitimat operarea unor schimbari ce afecteaza echilibrul democratic. Un sistem proportional proiecteaza mult mai exact in Parlament structura votului popular. Coroborat cu un prag electoral de 3%, scrutinul proportional poate asigura o reprezentare mai buna a cetatenilor. Scaderea procentului de prezenta la vot se datoreaza si lipsei unei competitii adevarate intre partidele politice romanesti, parlamentare sau nu.

Sistemul electoral actual are numeroase lacune datorate incercarii de a reconconcilia principii electorale diferite, cele majoritare si cele proportionale. Sistemul electoral actual favorizeaza marile partide si este discriminatoriu fata de partidele mici si fata de independenti. Exista propuneri pentru inca o modificare a sistemului electoral pentru a se intari componenta majoritara a acestuia. Daca se realizeaza aceasta modificare, sistemul electoral va crea avantaje artificiale si consistente pentru marile partide. Chiar si fara o modificare, reducerea numarului de parlamentari la 300 va duce la eliminarea partidelor medii si mici de pe scena politica. In aceste conditii intrarea  in Parlament a partidelor neparlamentare va fi mai dificila, daca nu imposibila.

Ce este de facut?

Proiectul majoritarist-autoritar marca Traian Basescu se afla intr-o faza avansata de realizare. Referendum-ul privind reducerea numarului de parlamentari si reducerea numarului de camere a fost organizat in mod ilegitim si prematur[3]. Dezbaterile asupra acestei teme au lipsit cu desavarsire iar mobilizarea cetatenilor s-a datorat apelurilor populiste si anti-parlamentare, lipsite de fundament democratic, ale unui candidat la alegerile prezidentiale.

Partidul Verde nu accepta rezultatele referendumului privind reforma Parlamentului, acesta fiind viciat procedural si politic, expresia unui populism, anti-parlamentarism si anti-partidism care slabeste periculos democratia romaneasca.

Acest proiect majoritarist-autoritar poate fi insa oprit printr-o mobilizare puternica a partidelor parlamentare si neparlamentare precum si a organizatiilor care apara drepturile omului, democratia si diversitatea. Mobilizare mai presus de toate, trebuie sa fie a cetatenilor, cei care in ultima instanta vor avea de suferit in urma oligarhizarii si personalizarii democratiei romanesti.

Partidul Verde sustine un model democratic consensualist in care interesele tuturor cetatenilor Romaniei sunt reprezentate printr-un sistem multipartidist, divers si competitiv si in care relatiile dintre Executiv si Legislativ sunt echilibrate si responsabile. Partidul Verde propune un model democratic care va rezista populismului, autoritarismului si oligarhizarii Romaniei.

Partidul Verde propune o lista de masuri initiale care pot impiedica pericolele indicate mai sus:

 -         Pentru imbunanatirea calitatea competitiei electorale si politice, scaderea numarului de semnaturi necesare pentru inscrierea unui partid politic la maximum 1000, fara obligativitatea de fi stranse pe raza mai multor judete, 

 -         Pentru a facilita reprezentarea mai multor opinii si platforme politice, scaderea pragului electoral pentru intrarea in Parlament de la 5 la 3%,

 -         Pentru cresterea reprezentativitatii si diversitatii politice, revenirea la scrutinul  proportional, utilizandu-se o metoda care sa nu dezavantajeze partidele mici dar care si responsabilizeze candidatul in fata alegatorilor.

 -         Pentru a incuraja un proces decizional echilibrat si o reprezentare mai buna a opiniilor si intereselor politice,  intarirea structurii bicamerale a Parlamentului Romaniei.

 -         Pentru a preveni abuzul institutiei referendumului, acesta ar trebui sa poata fi organizat exclusiv pe teme care nu vizeaza in vreun fel restrangerea drepturilor fundamentale si nici ordinea de stat sau separarea si echilibrul puterilor.

Manifest redactat de catre

Claudiu Craciun - Vicepresedinte al Partidului Verde

si asumat de Partidul Verde.